Dorian Gray si mass-media

De o zi ma gandesc la un roman citit in copilarie demult: "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. De-a lungul anilor, amintirea acestui roman mi-a ramas ca un avertisment asupra aparentelor frumoase ce pot insa ascunde realitati urate.

• Romanul vorbeste despre un tanar pe nume Dorian Gray care devine subiect al unui tablou (ceva obisnuit in epoca). Pictorul ramane atat de impresionat de frumusetea tanarului Dorian, incat se indragosteste de el, incepand sa creada ca frumusetea lui Dorian este responsabila de o noua moda in arta sa. Prin intermediul pictorului, Dorian il cunoaste pe Lord Henry Wotton, care il vrajeste pe tanar cu viziunea sa hedonista asupra lumii: singurele lucruri care merita urmarite in viata sunt frumusetea si satisfacerea simturilor. Dorian imbratiseaza ideea frumusetii sale fizice ca singur scop ce merita urmat in viata si isi doreste in secret ca portretul sau din tablou sa imbatraneasca in locul lui. Timp de mai multi ani, Dorian traieste o viata complet imorala, comitand toate pacatele la care se poate gandi, linistit fiind ca urmele fizice ale acestora se inregistreaza doar pe portretul din tablou nu si pe propria fata. Portretul pastrat sub o panza se incarca treptat cu tot mai multa hidosenie si batranete, in timp ce Dorian ramane mereu neschimbat si tanar. Dupa ani de zile, satul de viata sa imorala, Dorian decide sa nu mai pacatuiasca seducand o tanara nevinovata si este curios sa vada daca portretul infatisand acum un batrin senil si hidos, incepe sa arate mai bine. Dand la o parte panza, Dorian constata opusul: portretul devenise inca si mai urat... Decide ca doar o marturisire completa a tuturor pacatelor il mai poate absolvi de ele, dar isi da seama ca nu are sentimente de vina! De teama consecintelor, hotaraste intr-un acces de furie sa distruga singurul martor al pacatelor sale, portretul din tablou, infingand un cutit in inima personajului pictat. Un urlet cumplit ce se aude imediat il face pe servitorul din casa sa cheme politia, care gaseste un cadavru de batran hidos prabusit langa un tablou infatisand un tanar frumos...

Ideea ca mentinerea unei aparente frumoase, aranjate, machiate poate ascunde mult timp o realitate mult mai urata, plina de fapte reprobabile este cred larg raspandita in ziua de azi. Si asta multumita unei educatii de tip puritan (nu doar in tarile influentate de cultura britanica, ci si in celelalte culturi) in care accentul cade pe pastrarea unei aparente sociale de respectabilitate si ascunderea adevaratelor evenimente si trairi doar pentru cei din familie, asta in cel mai bun caz in care exita posibilitatea exprimarii lor in familie. Este socant sa auzi despre cazuri de sinucideri ale unor persoane pana mai ieri foarte respectabile, aproape de momentul deconspirarii unor mari ilegalitati comise de ele de-a lungul anilor... M-am intrebat mereu, ce o fi in mintea acestor oameni? Sa stii mereu ca gresesti si totusi sa continui sa o faci, sperand ca nimeni nu te va prinde vreodata. Iar daca totusi te va prinde, sa fii atat de las incat sa nu-ti poti asuma vina si responsabilitatea actiunilor tale si sa-ti iei viata pe motiv de incapacitate de suporta rusinea...


Exista un fenomen socio-cultural numit "Sindromul Dorian Gray" caracterizat printr-o preocupare excesiva a unui individ de propria aparenta insotita de dificultati de a face fata procesului de imbatranire si cerintelor etapei de maturitate. Cei afectati folosesc din greu produse si proceduri cosmetice pentru pastrarea propriei tinereti. Simptomele combinate prezentate de cei afectati includ semne de dismorfie (preocupare excesiva fata de propriile defecte fizice), trasaturi de caracter de tip narcisist (iubire de sine excesiva, lipsa de empatie fata de ceilalti semeni) si blocaje in maturizarea psihica mai intalnite in parafilie (aparitia dorintei sexuale in prezenta unor obiecte sau situatii nelegate in mod normal de sexualitate).


Ajutati in special de canalele media comerciale (TV), constatam ca singurele valori zilnic propagate sunt: tineretea, sexualitatea (demult eliberata de norme, dar zilnic "subjugata" de cate "ceva" vag moral ce trebuie abolit cu orice pret...), distractia (evident, sarbatorirea abolirii piedicilor de orice forma in manifestarea instinctuala in public), lipsa asumarii oricaror raspunderi sociale, ridicarea toanelor adolescentine la nivel de "trend" si "moda" (daca se poate cu un profit de pe urma asta, cu atat mai bine), cheltuirea banilor (altora de obicei sau castigati din aranjamente care "se poarta" si ele) cu scopul de a intretine o imagine fara fond, dispretul si nepasarea fata de problemele altor categorii de oameni "mai expirati". Asistam in fond la o noua forma de imoralitate institutionalizata, intemeiata (aparent) pe "libertatea alegerii individului" intr-o societate democratica dar in fapt bazata pe lacomie, profit si rating.


Nu conteaza subiectul difuzat, daca face rating si aduce profit, acesta este tabloul ascuns al celor care conduc economic mass-media globala, in prezent. Si care deocamdata nu au remuscari fata de comportamentul lor imoral. Probabil nici nu cred ca vor avea vreodata remuscari. Mai bine ar citi romanul lui Oscar Wilde cat mai au timp...