Astazi s-au implinit 8 ani de cand tatal meu, Gabriel Dan, a plecat brusc de langa noi. Avea doar 57 de ani atunci si daca nu s-ar fi intamplat sa plece, cred ca s-ar fi bucurat mai mult de viata, de timpul petrecut cu cei dragi, de natura.
Timpul estompeaza amintirile, uneori chiar si pe cele placute. Dar comunicarea dincolo de granitele vizibilului ramane. Si pentru ca aleg sa cred asta, si pentru ca uneori parca il vad jucandu-se cu Matei Rafael, baiatul meu, bucurandu-se amandoi fara prea multe cuvinte, ii dedic o melodie de suflet si ii spun: "Sunt si cu tine tata!"
Cu mult drag...
