Se afișează postările cu eticheta credinta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta credinta. Afișați toate postările

vineri, 31 decembrie 2010

Incurajare pentru 2011 si un exercitiu de renuntare

 
                                Incurajarea pentru 2011

                                           Domnul te iubeste.
                                           Domnul te indruma.
                                           Domnul este pentru tine.
                                           Domnul nu te dezamageste.
                                           Domnul este cu tine.
                                           Domnul iti ofera cele necesare.
                                           Domnul te binecuvanteaza.
                                           Domnul iti da liniste.
                                           Domnul te intareste.
                                           Domnul iti raspunde.
                                           Domnul te sprijina.
                                           Domnul te sustine.

(Adaptare dupa DaySpring.com)

                                  La multi ani in Domnul si cu Domnul!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Toate actiunile benefice ale Domnului sunt continue, neintrerupte si se intampla in prezent.

Domnul nu reproseaza repetat greselile comise in trecut si nici nu proiecteaza sentimentul de vina pentru greselile ce sunt posibil a fi comise in viitor.

Domnul nu retine pacatul, contrar credintei oamenilor ca "orice am face, suntem pacatosi". Exista o stare naturala a omului, aceea in care el comunica firesc prin inima sa (spirituala) cu Domnul, in aceasta stare pacatul este un non-sens. Sa intelegem deci greseala pe care o facem inconstient (sau nu) de a ne considera incapabili de a trai in deplina armonie cu Domnul. Sa renuntam la aceasta credinta limitativa si daunatoare. Ne sta in putere sa decidem curajos: pot si vreau sa ma bucur de viata alaturi de Domnul, uitand orice alte conditionari invatate despre cat de greu este sa-l multumesc pe Domnul.

Nu este greu sa il bucur pe Domnul, este usor: trebuie doar sa fac ceea ce face si El: creeaza cu iubire, ofera cu iubire, iarta cu iubire.

Natura noastra spirituala este creata de El, sa incetam sa ne mai scuzam ca nu putem mai mult, ignorand "mostenirea din Ceruri": starea noastra spirituala originara complet restaurata.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Daca tu crezi *macar in parte* in cele scrise mai sus, atunci cauta sa te impaci in primul rand cu tine si apoi cu acei oameni pe care continui sa-i respingi sau sa-i consideri dusmani. Daca mai ai de resurse (si ai, doar cere si le vei descoperi in tine!) atunci fa chiar mai mult: iarta-te pe tine si apoi iarta-i pe toti!

Daca tu crezi *macar in parte* in cele scrise mai sus, atunci cauta sa nu interpretezi altfel cele scrise mai sus incat sa ajungi cumva sa il folosesti pe Domnul in micile tale razboaie cu oamenii pe care continui sa-i respingi sau sa-i consideri dusmani. Nu e necesar sa ti-l iei aliat in razboaie pe Domnul, daca nu crezi intreaba-L ce parere are despre lupta si razboi.





                                Exercitiul de renuntare


                     Conteaza mai putin sa intelegi:
                     "de ce" s-au intamplat toate asa cum s-au intamplat,
                     "de ce" te-ai respins si nu te-ai acceptat pe tine,
                     "de ce" i-ai respins si nu i-ai acceptat pe ceilalti,
                     "de ce" nu ai ce ti-ai dorit,
                     "de ce" nu esti ce ai visat,
                     "de ce" nu simti fericirea de a trai,
                     "de ce" ai un sentiment vag sau clar de neimplinire,
                     "de ce" toti oamenii pe care ii intalnesti par a te rani/ insela/ minti/ fi indiferenti fata de nevoile tale,
                     "de ce" ...
                     "de ce" ...
                     "de ce" ...

Cu simplitate, renunta la aroganta ascunsa in intrebarea permanenta "de ce" si accepta un nou nivel al ignorantei personale prin urmatoarea declaratie (nu folosi cuvinte ca "bine" sau "rau" pentru ca la nivelul nostru, "binele" si "raul" sunt uneori atat de amestecate incat nu ne-ar ajunge o viata sa le separam)


"Nu stiu *de ce* toate s-au intamplat asa (de greu, de dificil, de dureros), insa imi doresc sa fie altfel (mai simplu, mai usor, mai natural) si renunt la dorinta obsesiva de a intelege si la dorinta obsesiva de a controla viata mea si a celorlalti din jur. Imi deschid mintea catre simturile corpului si catre vocea Domnului pentru a primi iubire neconditionata, ajutor prompt, intelegere potrivita cu nivelul meu de evolutie si forta de actiune in prezent. Ma pastrez in armonie cu mine si cu Domnul. Accept cu naturalete ghidajul spiritual al Domnului si nu caut sa il inteleg cu mintea, ci mai degraba sa-l urmez cu inima si fapta."

Practicand exercitiul acesta, ne oferim sansa renuntarii la o mare parte din balastul mental ce ne tinuieste in taramurile cetoase ale suferintelor karmice. Apoi, vom simti tot mai mult Ascensiunea spirituala in viata de zi cu zi, iar dimensiunile interioare ale lumilor spirituale isi vor redeschide portile inchise de milenii ...





duminică, 12 decembrie 2010

Si daca intr-adevar va fi o schimbare profunda in 2012?

Voi ce ati alege: mintea (vocea ego-ului construit din perceptii si convingeri limitative si eronate) sau inima (vocea eterna a Divinului din noi) ?

Voi ce v-ati dori sa se intample in 2012, daca ar fi sa va puteti alege realitatea in care doriti sa continuati sa traiti: realitatea limitarilor si fricilor nenumarate sau realitatea iubirii ca stare naturala permanenta a oamenilor?

7 minute pentru trezirea noastra (cu subtitrare in romana).

vineri, 30 aprilie 2010

Imbratisarea care salveaza


Mai vazusem fotografia si explicatia atasata, insa doar azi si simt cu adevarat efectul benefic al unei imbratisari, fie ea si oferita mental... in absenta proximitatii fizice.

Si ce va fi de ne vom imbratisa mai des persoanele iubite si dragi din viata noastra? Vom zambi mai mult? Vom suspina mai putin? Vom ofta mai des scotand din noi amintiri de demult cand noi sau altii ne-am/au refuzat imbratisari ce ar fi putut aduce pace si implinire sufleteasca?


Imbratisarile repetate necesita practica repetata, o rutina buna. Imi dau seama ca ar trebui sa ne invatam copii ca in fiecare dimineata, sa isi imbratiseze parintii sau fratii/surorile. Asta devine vital mai ales dupa o varsta cand "rusinea" de a avea "parintii astia" intuneca puritatea unui mental inca prea crud. Si noi ca parinti ar trebui sa ne auto-educam sa ne imbratisam copiii mult mai des, si mai neconditionat, si uneori chiar in detrimentul unei dispute verbale gen "care pe care" sau "cine are ultimul cuvant". O imbratisare sincera chiar face minuni de intelegere dincolo de cuvinte, iar "acolo" este taramul Inimii...


Scriind despre ce bine e sa iti imbratisezi persoanele dragi, imi amintesc de povetele lui Isus (Luca 6:27-36)
"Ascultaţi cu toţii! Iubiţi-vă duşmanii! Faceţi bine celor ce vă urăsc! Rugaţi-vă pentru fericirea celor care vă blesteamă; imploraţi binecuvântarea lui Dumnezeu peste cei care vă lovesc.  

Dacă vă pălmuieşte cineva pe un obraz, daţi-i-l şi pe celălat! Dacă vă cere haina, daţi-i şi cămaşa. Daţi ce aveţi oricui vă cere; şi când vi se iau lucrurile, nu vă îngrijoraţi la gândul că nu le veţi mai primi înapoi. Purtaţi-vă cu alţii aşa cum aţi dori să se poarte şi ei cu voi. 

Ce credeţi că meritaţi laude doar pentru că-i iubiţi pe cei ce vă iubesc? Chiar şi cei fără nici un Dumnezeu fac aşa! Şi dacă faceţi bine doar acelora care vă fac bine - credeţi că e mare ispravă? Până şi păcătoşii procedează la fel! Iar dacă împrumutaţi bani numai celor care vi-i înapoiază, ce bine mai e şi acesta? Chiar şi ultimii oameni le vor împrumuta celor de felul lor, când ştiu că-i vor primi înapoi.

Iubiţi-vă duşmanii! Faceţi-le bine! Daţi-le cu împrumut. Şi nu vă neliniştiţi la gândul că nu vă vor plăti. Atunci răsplata voastră din ceruri va fi mare şi veţi proceda ca nişte adevăraţi fii ai lui Dumnezeu: căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi cu cei foarte răi. 

Străduiţi-vă să manifestaţi aceeaşi compasiune ca cea a Tatălui vostru."

--- Macar de vom reusi sa-i imbratisam pe dusmanii nostri sau pe cei care ne sunt antipatici ori ne fac viata grea, si tot va fi un pas important in sensul invataturii Lui!

Imbratisarea deschide Calea Iubirii!


 

vineri, 15 ianuarie 2010

"Viata e doar o Calatorie"

Titlul postarii trimite la un articol (continua asa, Cristian!)
http://www.baniinostri.ro/Viata-e-doar-o-Calatorie--p292.html

As putea petrece un timp indefinit avand ambele perspective: interioara - a cantecului si exterioara - a imaginilor suport din videoclip.

...Voi?...

marți, 14 iulie 2009

Viata fara membre sau triumful credintei asupra circumstantelor exterioare

Il cheama Nick Vujicic si s-a nascut fara maini si fara picioare. A incercat sa inteleaga "de ce?" tocmai el. L-a provocat pe Dumnezeu sa-i raspunda la aceasta intrebare, a conditionat acceptarea lui Dumnezeu in inima sa de primirea unui raspuns:
"De ce mi-ai luat mainile si picioarele si le-ai lasat tuturor celorlalti? Pana nu imi vei raspunde la intrebare, nu te voi sluji."

Dupa ce mama lui Nick a gasit un articol despre un om cu un handicap sever si i-a citit lui Nick despre acel om, i-a spus:
"Nu stiu cum si nu stiu cand, dar stiu ca Dumnezeu te va folosi pe tine Nick."
Atunci a fost momentul cand Nick a decis:
"Pot alege sa traiesc manios pe Dumnezeu pentru ceea ce nu am, sau sa traiesc multumindu-i pentru ceea ce am."
Atunci a inteles Nick ca nu are sens sa fii complet pe dinafara cand esti frant pe dinauntru. Si a mai aflat ca Dumnezeu te poate vindeca fara sa schimbe vreo circumstanta exterioara. Asa precum orbul din nastere a fost vindecat de Isus Cristos pentru ca slava lui Dumnezeu sa se faca cunoscuta oamenilor, la fel a ales Nick sa creada ca Dumnezeu i-a dat lui viata si credinta pentru ca asa a fost Voia Lui.

Pana la urma, Dumnezeu a raspuns intrebarii lui Nick: "De ce m-ai facut asa?" printr-o intrebare simpla:
"Ai incredere in Mine?"

Spune Nick: "Cand raspunzi cu da acestei intrebari, nu mai conteaza nimic altceva." Pentru ca Nick nu a gasit nimic altceva ce i-ar putea aduce pacea interioara, nici mainile sau nici picioarele nu i-ar fi putut aduce pacea.

[...]

O marturisire de credinta in Isus Cristos a zilelor noastre de o mare sinceritate si forta, de o superba inspiratie pentru cei ce cred in Dumnezeu si pentru atei care pot constata impactul benefic urias al unei singure vieti de om asupra milioanelor de semeni. Nick sustine conferinte despre credinta peste tot in lume, inspira oamenii nascuti intregi la corp sa aiba speranta, credinta si sa isi traiasca viata plini de bucurie neconditionata de vreo circumstanta exterioara lor. Pentru ca asa cum Nick a inteles, toti suntem Fii si Fiicele lui Dumnezeu si intru Gloria Sa am fost creati si suntem co-creatori alaturi de Tatal, in eternitate...