Incurajare pentru 2011 si un exercitiu de renuntare

 
                                Incurajarea pentru 2011

                                           Domnul te iubeste.
                                           Domnul te indruma.
                                           Domnul este pentru tine.
                                           Domnul nu te dezamageste.
                                           Domnul este cu tine.
                                           Domnul iti ofera cele necesare.
                                           Domnul te binecuvanteaza.
                                           Domnul iti da liniste.
                                           Domnul te intareste.
                                           Domnul iti raspunde.
                                           Domnul te sprijina.
                                           Domnul te sustine.

(Adaptare dupa DaySpring.com)

                                  La multi ani in Domnul si cu Domnul!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Toate actiunile benefice ale Domnului sunt continue, neintrerupte si se intampla in prezent.

Domnul nu reproseaza repetat greselile comise in trecut si nici nu proiecteaza sentimentul de vina pentru greselile ce sunt posibil a fi comise in viitor.

Domnul nu retine pacatul, contrar credintei oamenilor ca "orice am face, suntem pacatosi". Exista o stare naturala a omului, aceea in care el comunica firesc prin inima sa (spirituala) cu Domnul, in aceasta stare pacatul este un non-sens. Sa intelegem deci greseala pe care o facem inconstient (sau nu) de a ne considera incapabili de a trai in deplina armonie cu Domnul. Sa renuntam la aceasta credinta limitativa si daunatoare. Ne sta in putere sa decidem curajos: pot si vreau sa ma bucur de viata alaturi de Domnul, uitand orice alte conditionari invatate despre cat de greu este sa-l multumesc pe Domnul.

Nu este greu sa il bucur pe Domnul, este usor: trebuie doar sa fac ceea ce face si El: creeaza cu iubire, ofera cu iubire, iarta cu iubire.

Natura noastra spirituala este creata de El, sa incetam sa ne mai scuzam ca nu putem mai mult, ignorand "mostenirea din Ceruri": starea noastra spirituala originara complet restaurata.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Daca tu crezi *macar in parte* in cele scrise mai sus, atunci cauta sa te impaci in primul rand cu tine si apoi cu acei oameni pe care continui sa-i respingi sau sa-i consideri dusmani. Daca mai ai de resurse (si ai, doar cere si le vei descoperi in tine!) atunci fa chiar mai mult: iarta-te pe tine si apoi iarta-i pe toti!

Daca tu crezi *macar in parte* in cele scrise mai sus, atunci cauta sa nu interpretezi altfel cele scrise mai sus incat sa ajungi cumva sa il folosesti pe Domnul in micile tale razboaie cu oamenii pe care continui sa-i respingi sau sa-i consideri dusmani. Nu e necesar sa ti-l iei aliat in razboaie pe Domnul, daca nu crezi intreaba-L ce parere are despre lupta si razboi.

                                Exercitiul de renuntare


                     Conteaza mai putin sa intelegi:
                     "de ce" s-au intamplat toate asa cum s-au intamplat,
                     "de ce" te-ai respins si nu te-ai acceptat pe tine,
                     "de ce" i-ai respins si nu i-ai acceptat pe ceilalti,
                     "de ce" nu ai ce ti-ai dorit,
                     "de ce" nu esti ce ai visat,
                     "de ce" nu simti fericirea de a trai,
                     "de ce" ai un sentiment vag sau clar de neimplinire,
                     "de ce" toti oamenii pe care ii intalnesti par a te rani/ insela/ minti/ fi indiferenti fata de nevoile tale,
                     "de ce" ...
                     "de ce" ...
                     "de ce" ...

Cu simplitate, renunta la aroganta ascunsa in intrebarea permanenta "de ce" si accepta un nou nivel al ignorantei personale prin urmatoarea declaratie (nu folosi cuvinte ca "bine" sau "rau" pentru ca la nivelul nostru, "binele" si "raul" sunt uneori atat de amestecate incat nu ne-ar ajunge o viata sa le separam)


"Nu stiu *de ce* toate s-au intamplat asa (de greu, de dificil, de dureros), insa imi doresc sa fie altfel (mai simplu, mai usor, mai natural) si renunt la dorinta obsesiva de a intelege si la dorinta obsesiva de a controla viata mea si a celorlalti din jur. Imi deschid mintea catre simturile corpului si catre vocea Domnului pentru a primi iubire neconditionata, ajutor prompt, intelegere potrivita cu nivelul meu de evolutie si forta de actiune in prezent. Ma pastrez in armonie cu mine si cu Domnul. Accept cu naturalete ghidajul spiritual al Domnului si nu caut sa il inteleg cu mintea, ci mai degraba sa-l urmez cu inima si fapta."

Practicand exercitiul acesta, ne oferim sansa renuntarii la o mare parte din balastul mental ce ne tinuieste in taramurile cetoase ale suferintelor karmice. Apoi, vom simti tot mai mult Ascensiunea spirituala in viata de zi cu zi, iar dimensiunile interioare ale lumilor spirituale isi vor redeschide portile inchise de milenii ...

La Multi Ani, Romania!

Ce-ti doresc eu tie, incercata Romanie?

Sa renasti cat mai curand
prin frumosii tai nebuni romani ,
Ce inca iti mai simt sufletul cantand...

Printre ramurile uscate
de paduri batrane, defrisate
Printre oamenii grabiti
sa-si mai vanda pe'un banut
Timpul lor pretios de viata,
Printre slutii si uratii
cocalari si pitipoance,
mitocani si parveniti
ce'n masini mult prea luxoase
isi poarta tantosi cu inconstienta crasa
permanenta corigenta la omenie si decenta;

Printre boiernasii noii ordini,
de curand intitulata: capitalism si economie de piata,
ce pastreaza drept virtute singulara
cine da'n agoniseala
mai devreme si mai mult;

Printre disperatii saraciti
medici, profesori, batrani,
haituiti, umiliti, nefericiti
striviti de permanenta si incompetenta guvernare
ce mereu ii uita in vreun procent de reducere bugetara...

Asta iti doresc:
Scutura-te de nedemnele uscaturi
ce vremelnic ii conduc pe copiii tai
Ofera-le celor ce inca iti simt muzica din doine
un crampei sincer si adevarat de ideal -
O speranta noua sustinuta de viziune si coerenta.
Un motiv de implinire:
    "Hai sa dam mana cu mana"
Sa facem asa incat chiar sa traim mai bine!
Nu din vorbe si minciuni, ci din fapte, oameni buni.
Sa-ncetam sa dam cu sapa tot la groapa celuilalt,
sa mai si hranim cea capra a vecinului gospodar!
Sa ne indreptam in fata capul ce cu teama in spate mai zaboveste
Si sa inaltam o noua Minte catre Cer, si o noua Inima mai larga!

...
"Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Incepe Toamna, contemplati azi Apusul ultimei zile de Vara!

Desi mi s-a parut ca a inceput prea devreme toamna aceasta, aseara mi-a atras privirea o Luna mai speciala decat de obicei: era mai luminoasa parca si avea un halo mai aparte.

Citesc mai jos ca azi incepe de fapt toamna astronomica si ca pentru prima oara in ultimii 19 ani, inceputul toamnei in emisfera nordica coincide cu faza de luna plina, este momentul cunoscut in popor drept "Luna Recoltei". Din cauza fazei de luna plina, mai este supranumita "Super Luna Recoltei":

http://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2010/22sep_harvestmoon/

Incercati sa priviti apusul astazi, Soarele si Luna vor lumina la distanta de 360 de grade oferind o stralucire aparte, marcand unul incheierea verii iar cealalta inceputul toamnei. Daca ati vizionat "City of the Angels", va veti aminti desigur, de imaginea de neuitat a ingerilor care privesc nemiscati cele 2 momente fundamentale pentru viata pe Terra: rasaritul si apusul Soarelui.

Amintiti-va de ritmurile ce regleaza Viata noastra planetara, intrati periodic in rezonanta cu ele si vindecati-va pe loc de tulburarile induse de rezonanta cu alte ritmuri umane, pe care vrand-nevrand, le acceptati prin fatidica sintagma: "asta e viata"! Priviti Apusul si taceti in voi, fiti un martor discret al retragerii luminii si bucurati-va de pacea noptii - rezonand cu pacea din voi. Priviti Rasaritul si zambiti cu toata fiinta voastra catre noua sansa de a primi neconditionat lumina Soarelui - precum este ea oferita!

Amintiti-va ca "precum in Cer asa si pe Pamant" are ca analogie si "precum in lumea exterioara asa si in cea interioara".

Despre Suparare - Indrumar pentru o mai buna folosinta

Stiti si voi cat e de enervant sa primesti sfaturi cand nu le ceri. Mai greu insa realizezi cand tu la randul tau oferi sfaturi precum un izvor nesecat de pilde, cand nimeni nu ti le cere. Cu toate acestea, nu gasesc la ora asta un cuvant mai potrivit decat "indrumar" in ciuda conotatiei implicite pline de sfatosenie a acestui cuvant.

Sa incep: supararea... Sentimentul ala incomod si persistent de cer interior plin de norii cenusii ai gandurilor de pierdere, scadere, imputinare, lipsa, inadaptare, incompetenta, incompatibilitate, incapacitate ...

- Cand simti ca esti mai putin (valoros) decat inainte, din cauza ca altcineva (sau ceva non-uman) ti-a zis/facut ceva ce te-a afectat in felul scaderii tale in ochii tai.
- Cand simti ca ai pierdut ceva pretios pentru tine.
- Cand neimplinirea asteptarilor tale este atat de mare incat depaseste nivelul "pierderilor acceptabile". Cand nu primesti ceea ce te astepti ca vei primi.
- Cand esti refuzat si toata lumea ta se prabuseste pentru asta
- Cand intarzai in trafic din cauza unui sofer incepator care "se taraie" agatandu-se de volan
- Cand partenerul/a de viata se poarta urat cu tine, si doar tu stii cate faci pentru ca asta sa nu se intample (si la naiba, de ce ti-e frica nu scapi!)
- Cand cursul valutar variaza in defavoarea ta si (la naiba!) exact inainte de ziua de scadenta a ratelor la toate cele tz-zeci de credite pe care le-ai contractat (dovada ca oricata de inteligent/a te-ai fi crezut in trecut, poti fi totusi suficient de prost/ta incat sa traiesti consumand mai mult decat produci...)
- Cand iti dai seama ca ai tai contemporani invata noi metode de adaptare (prostitutie publica prin notorietate cu orice pret, marlanie impartasita ca standard de valori, gregarism asezonat cu paiete, gadget-uri de import si ziceri pline de aplombul tupeului si al ignorantei) la o jungla sociala intr-o transformare ce iti scapa in ciuda eforturilor tale de a te mentine "in hora"
- Cand incerci sa [te]intelegi mai mult, dincolo de stratul oxidabil al functiilor si statuturilor sociale, al hainelor bine alese, al seturilor de actiuni pline de coerenta intru mai deplina infaptuire a mult-dezirabilei coeziuni a individului cu gloata (pardon, cetatea), si cand obosit dupa o saptamana regulamentara de incercari adaptative procustiene si interpretat roluri exterioare pe care le-ai acceptat (ce sa-ti fac?...) ca fiind "normale", ajungi deseori sa-ti ratezi si "weekend-ul" intr-o maniera la fel de neoriginala si plicticoasa, asemanatoare cu cea folosita in timpul zilelor lucratoare
- Cand... (mai completati si voi daca mai aveti chef)

Iata cat de omniprezenta e coana Suparare in vietile noastre, iata cat de aproape "tine" ea de noi. Si mai face ceva foarte eficient: ne invata sa traim cu ea zi de zi, noapte de noapte, minut cu minut intr-o simbioza demna de a fi consemnata drept o dovada a unei noi evolutii a rasei umane. Tot mai multa tehnologie, tot mai multa suparare personala. N-are legatura directa, dar daca veti numara cati oameni fericiti beneficiari ai celor mai noi descoperiri tehnologice intalniti, veti fi surprinsi...

Si pentru ca nu ne place sa fim doar noi suparati intr-o mare de oameni bine dispusi si senini, pentru ca toate sentimentele se pot impartasi, multi dintre noi decidem in forul nostru interior (de cele mai multe ori inconstient) ca putem face un transfer de suparare catre ceilalti, care intamplator ne-au spus/ facut/ simtit ceva ce ne da motive sa fim suparati. De cateva zile, mi-am dat seama ca eu asa fac, "impartasesc" supararea mea, o transfer inconstient. Si prin asta fac persoana receptoare a transferului sa se simta vinovata, ca si cum mi-ar fi gresit pentru faptul ca eu sunt suparat. Peste un anumit nivel de suparare, devine prea mult de suportat interior si creez inconstient o conducta emotionala prin care transfer surplusul catre persoana cu care am interactionat chiar inainte de a incepe sa fiu suparat.

In loc de sentimente bune, ofer uneori suparare. Fara sa vreau constient asta. Pentru ca un asemenea "circuit" interior mi-am "cablat" cu ani in urma. Era atat de bine integrat cu mine incat nu am putut vorbi despre el pana acum. Si ceea ce ramane nerostit, nenumit, are parca o influenta mai mare decat daca ar fi fost denumit, verbalizat.

Supararea se transfera intre noi, ce fapt banal am relatat. Si mai banal este ca vorbind despre un transfer emotional negativ, capatam puterea de a-l incheia sau de a-l transforma intr-un canal de impartasit emotii benefice.

Inchei impartasindu-va semnificatia cartii "5 de Cupe" din Tarot, direct legata de Suparare (si de sora ei geamana, Tristetea):
Cartea simbolizeaza pierderea si dezamagirea, sfarsiturile nefericite si auto-invinovatirea. Capul inclinat al omului simbolizeaza tristetea sa fata de cupele varsate, care la randul lor semnifica pierderile sale din trecut. Omul refuza sa se intoarca si sa priveasca catre cupele aflate in picioare, care simbolizeaza viitorul sau si posibilele compensatii pentru pierderile suferite. Dupa o perioada de jale, omul trebuie sa se indeparteze de pierdrile sale si sa ridice cele doua cupe, apoi sa se indrepte catre podul care il va purta peste râul tristetii, catre castelul multumirii.

Imi doresc si va doresc sa nu mai intarziem prea mult asupra pierderilor trecute si sa ne indreptam fermi catre podul de la orizont. Depasirea supararii si a tristetii este mai usoara decat credem, odata ce vom trece de pod (uneori, nici macar nu avem de inotat prin râul emotiilor negative...) Daca nu vom vedea podul, cu siguranta vom gasi o barca. Doar sa nu uitam de cupele ce inca ne astepta sa le culegem...

Viata fara membre sau triumful credintei asupra circumstantelor exterioare

Il cheama Nick Vujicic si s-a nascut fara maini si fara picioare. A incercat sa inteleaga "de ce?" tocmai el. L-a provocat pe Dumnezeu sa-i raspunda la aceasta intrebare, a conditionat acceptarea lui Dumnezeu in inima sa de primirea unui raspuns:
"De ce mi-ai luat mainile si picioarele si le-ai lasat tuturor celorlalti? Pana nu imi vei raspunde la intrebare, nu te voi sluji."

Dupa ce mama lui Nick a gasit un articol despre un om cu un handicap sever si i-a citit lui Nick despre acel om, i-a spus:
"Nu stiu cum si nu stiu cand, dar stiu ca Dumnezeu te va folosi pe tine Nick."
Atunci a fost momentul cand Nick a decis:
"Pot alege sa traiesc manios pe Dumnezeu pentru ceea ce nu am, sau sa traiesc multumindu-i pentru ceea ce am."
Atunci a inteles Nick ca nu are sens sa fii complet pe dinafara cand esti frant pe dinauntru. Si a mai aflat ca Dumnezeu te poate vindeca fara sa schimbe vreo circumstanta exterioara. Asa precum orbul din nastere a fost vindecat de Isus Cristos pentru ca slava lui Dumnezeu sa se faca cunoscuta oamenilor, la fel a ales Nick sa creada ca Dumnezeu i-a dat lui viata si credinta pentru ca asa a fost Voia Lui.

Pana la urma, Dumnezeu a raspuns intrebarii lui Nick: "De ce m-ai facut asa?" printr-o intrebare simpla:
"Ai incredere in Mine?"

Spune Nick: "Cand raspunzi cu da acestei intrebari, nu mai conteaza nimic altceva." Pentru ca Nick nu a gasit nimic altceva ce i-ar putea aduce pacea interioara, nici mainile sau nici picioarele nu i-ar fi putut aduce pacea.

[...]

O marturisire de credinta in Isus Cristos a zilelor noastre de o mare sinceritate si forta, de o superba inspiratie pentru cei ce cred in Dumnezeu si pentru atei care pot constata impactul benefic urias al unei singure vieti de om asupra milioanelor de semeni. Nick sustine conferinte despre credinta peste tot in lume, inspira oamenii nascuti intregi la corp sa aiba speranta, credinta si sa isi traiasca viata plini de bucurie neconditionata de vreo circumstanta exterioara lor. Pentru ca asa cum Nick a inteles, toti suntem Fii si Fiicele lui Dumnezeu si intru Gloria Sa am fost creati si suntem co-creatori alaturi de Tatal, in eternitate...