La Multi Ani, Romania!

Ce-ti doresc eu tie, incercata Romanie?

Sa renasti cat mai curand
prin frumosii tai nebuni romani ,
Ce inca iti mai simt sufletul cantand...

Printre ramurile uscate
de paduri batrane, defrisate
Printre oamenii grabiti
sa-si mai vanda pe'un banut
Timpul lor pretios de viata,
Printre slutii si uratii
cocalari si pitipoance,
mitocani si parveniti
ce'n masini mult prea luxoase
isi poarta tantosi cu inconstienta crasa
permanenta corigenta la omenie si decenta;

Printre boiernasii noii ordini,
de curand intitulata: capitalism si economie de piata,
ce pastreaza drept virtute singulara
cine da'n agoniseala
mai devreme si mai mult;

Printre disperatii saraciti
medici, profesori, batrani,
haituiti, umiliti, nefericiti
striviti de permanenta si incompetenta guvernare
ce mereu ii uita in vreun procent de reducere bugetara...

Asta iti doresc:
Scutura-te de nedemnele uscaturi
ce vremelnic ii conduc pe copiii tai
Ofera-le celor ce inca iti simt muzica din doine
un crampei sincer si adevarat de ideal -
O speranta noua sustinuta de viziune si coerenta.
Un motiv de implinire:
    "Hai sa dam mana cu mana"
Sa facem asa incat chiar sa traim mai bine!
Nu din vorbe si minciuni, ci din fapte, oameni buni.
Sa-ncetam sa dam cu sapa tot la groapa celuilalt,
sa mai si hranim cea capra a vecinului gospodar!
Sa ne indreptam in fata capul ce cu teama in spate mai zaboveste
Si sa inaltam o noua Minte catre Cer, si o noua Inima mai larga!

...
"Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Până când incompetenta din prezent poate justifica măsuri criminale fată de viitoarele generatii?

Traim vremuri dificile, cand daca ne bazam ca ceea ce este garantat de Stat va ramane asa pe o perioada suficient de lunga, ne putem insela amarnic. Iata un exemplu din vecini: Ungaria calca pe urmele Argentinei in cosmarul pensiilor private .

Acum 2 zile, in Senatul Romaniei s-a respins cu o majoritate confortabila inca o incercare aberanta de a afecta Pilonul II - sistemul de pensii private obligatorii. Ce mi se pare aberant si ingrijorator, este insistenta cu care anumite grupuri de interese incearca demolarea acestui sistem aflat inca in faza incipienta de dezvoltare. De la inceputul anului au fost depuse nu mai putin de 4 (!) asemenea initiative legislative negative impotriva Pilonului II. Dintre ultimele argumente prezentate au fost:

• desfiintarea acestui sistem "ar face ca problema neplatii pensiilor in sistemul public sa nu se mai puna"

 Intrebari deschise:
--> Pentru cat timp ar rezolva aceasta problema?
--> Ce alternative raman dupa ce si aceasta bula de oxigen pentru sistemul public de pensii se va fi terminat? Banii cui mai pot fi deturnati? Poate a romanilor care muncesc in strainatate? Daca i-am impozita dublu de exemplu, macar 10 ani, nu-i asa ca am mai salva putin bugetul de pensii?...

• actiunea Ungariei de a incerca sa-si distruga Pilonul II...

Citesc si nu-mi vine sa cred ce citesc. Adica, foamea de bani din prezent este atat de mare, panica de a face rost de bani acum este atat de mare, incat se justifica orice masuri legislative ce se inscriu pe coordonatele:
-> dupa noi, potopul
-> sa avem bani sa traim si azi, mai vedem la anul ce vom face.

Nu conteaza efectele pe termen mediu-lung usor de anticipat:

• saracirea previzionata si GARANTATA a tuturor celor ce spera la o pensie decenta de la Stat, in viitorii 30-40 de ani
• eliminarea viitoarei categorii de pensionari (s-o numim "fericiti") care ar putea compensa pensia ridicola de la Stat cu o pensie privata rezonabila, economisita ca rezultat al eforturilor proprii ale acestor oameni prevazatori de-a lungul anilor de activitate.

Lipsa de viziune asupra schimbarilor demografice dramatice din viitorul nu prea indepartat, lipsa de responsabilitate fata de toate generatiile viitoare (copiii si adultii de azi -> viitorii pensionari de maine) mi se pare pur si simplu incalificabila. Ce institutie de stat in aceasta democratie romaneasca atat de originala are nivelul de competenta pentru a desfiinta din punct de vedere politic asemenea indivizi si grupuri de interese a caror actiuni iresponsabile si rau voitoare pot provoca cutremure sociale in anii care vor veni? Probabil ca nu se va inventa in curand o asemenea institutie. Mai repede se va ajunge sa colonizam alte planete unde peste ceva secole vom putea reinventa un nou sistem socio-economic. Si evident, ramane la indemana solutia luarii lumii in cap. Ne luam cati mai suntem in stare si plecam undeva unde presupunem ca deciziile politice sunt luate de oameni mai responsabili.

Pana atunci, nevoile de baza ne subjuga libertatea de a alege la suficient de multi dintre noi incat sa sustina actualul sistem social plin de malformatii, cangrene si hominizi ratati evolutiv. Poate intr-o masura mai mare decat la alte neamuri, a doua natura a romanilor este supravietuirea cu orice pret. Iata, traim zilnic platind acest tribut de credinta inconstienta si colectiva!

Tata Pesi, ingerul copiilor

(articol preluat din revista "Formula As" cu acordul acesteia)

Un articol-marturie despre o viata de om daruita ingrijirii celor mai nevinovati dintre semenii sai, copiii: academician dr. Alexandru Pesamosca, un adevarat "brand" al medicinei romanesti, titlu castigat exclusiv prin munca si in decursul zecilor de ani, chirurgul "fara arginti" al copiilor. A efectuat atat de multe operatii cat populatia unui orasel: 45.000 de oameni! A realizat premiere in chirurgia pediatrica, fara insa a fi consemnat in vreo carte a recordurilor.

Acum traieste singur si uitat de lume intr-o incapere a Spitalului de copii "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti. Mai sunt totusi oameni inimosi care nu uita de el, dovada acest interviu ce readuce in actualitate povestea vietii celui ce pe vremuri era numit simplu de catre mii de copii in suferinta: tata Pesi...

Domnule doctor, sa aveti parte de multa sanatate si alinare sufleteasca, pentru tot binele imens pe care l-ati facut copiilor in suferinta!

P.S. O societate care nu-si respecta "batranii" nu are un viitor bun. O societate care isi marginalizeaza valorile inca in viata, se condamna singura la disparitie. Aceasta este societatea romaneasca de astazi, in care puterea banului, a gurii pline de insulte, a minciunii, hotiei si lipsei de scrupule dicteaza "rangul" in societate.

Medicul si omul Pesamosca nu este respectat in ziua de azi pentru efortul de o viata in slujba celorlalti. Este rusinos si trist (mai revolta pe cineva situatia asta?...) ca nimeni din conducerile Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Grigore Alexandrescu, Ministerului Sanatatii si Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu s-a sesizat pana acum despre situatia de neimaginat in care traieste acest fost mare chirurg si totusi inca om in viata!

Dorian Gray si mass-media

De o zi ma gandesc la un roman citit in copilarie demult: "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. De-a lungul anilor, amintirea acestui roman mi-a ramas ca un avertisment asupra aparentelor frumoase ce pot insa ascunde realitati urate.

• Romanul vorbeste despre un tanar pe nume Dorian Gray care devine subiect al unui tablou (ceva obisnuit in epoca). Pictorul ramane atat de impresionat de frumusetea tanarului Dorian, incat se indragosteste de el, incepand sa creada ca frumusetea lui Dorian este responsabila de o noua moda in arta sa. Prin intermediul pictorului, Dorian il cunoaste pe Lord Henry Wotton, care il vrajeste pe tanar cu viziunea sa hedonista asupra lumii: singurele lucruri care merita urmarite in viata sunt frumusetea si satisfacerea simturilor. Dorian imbratiseaza ideea frumusetii sale fizice ca singur scop ce merita urmat in viata si isi doreste in secret ca portretul sau din tablou sa imbatraneasca in locul lui. Timp de mai multi ani, Dorian traieste o viata complet imorala, comitand toate pacatele la care se poate gandi, linistit fiind ca urmele fizice ale acestora se inregistreaza doar pe portretul din tablou nu si pe propria fata. Portretul pastrat sub o panza se incarca treptat cu tot mai multa hidosenie si batranete, in timp ce Dorian ramane mereu neschimbat si tanar. Dupa ani de zile, satul de viata sa imorala, Dorian decide sa nu mai pacatuiasca seducand o tanara nevinovata si este curios sa vada daca portretul infatisand acum un batrin senil si hidos, incepe sa arate mai bine. Dand la o parte panza, Dorian constata opusul: portretul devenise inca si mai urat... Decide ca doar o marturisire completa a tuturor pacatelor il mai poate absolvi de ele, dar isi da seama ca nu are sentimente de vina! De teama consecintelor, hotaraste intr-un acces de furie sa distruga singurul martor al pacatelor sale, portretul din tablou, infingand un cutit in inima personajului pictat. Un urlet cumplit ce se aude imediat il face pe servitorul din casa sa cheme politia, care gaseste un cadavru de batran hidos prabusit langa un tablou infatisand un tanar frumos...

Ideea ca mentinerea unei aparente frumoase, aranjate, machiate poate ascunde mult timp o realitate mult mai urata, plina de fapte reprobabile este cred larg raspandita in ziua de azi. Si asta multumita unei educatii de tip puritan (nu doar in tarile influentate de cultura britanica, ci si in celelalte culturi) in care accentul cade pe pastrarea unei aparente sociale de respectabilitate si ascunderea adevaratelor evenimente si trairi doar pentru cei din familie, asta in cel mai bun caz in care exita posibilitatea exprimarii lor in familie. Este socant sa auzi despre cazuri de sinucideri ale unor persoane pana mai ieri foarte respectabile, aproape de momentul deconspirarii unor mari ilegalitati comise de ele de-a lungul anilor... M-am intrebat mereu, ce o fi in mintea acestor oameni? Sa stii mereu ca gresesti si totusi sa continui sa o faci, sperand ca nimeni nu te va prinde vreodata. Iar daca totusi te va prinde, sa fii atat de las incat sa nu-ti poti asuma vina si responsabilitatea actiunilor tale si sa-ti iei viata pe motiv de incapacitate de suporta rusinea...


Exista un fenomen socio-cultural numit "Sindromul Dorian Gray" caracterizat printr-o preocupare excesiva a unui individ de propria aparenta insotita de dificultati de a face fata procesului de imbatranire si cerintelor etapei de maturitate. Cei afectati folosesc din greu produse si proceduri cosmetice pentru pastrarea propriei tinereti. Simptomele combinate prezentate de cei afectati includ semne de dismorfie (preocupare excesiva fata de propriile defecte fizice), trasaturi de caracter de tip narcisist (iubire de sine excesiva, lipsa de empatie fata de ceilalti semeni) si blocaje in maturizarea psihica mai intalnite in parafilie (aparitia dorintei sexuale in prezenta unor obiecte sau situatii nelegate in mod normal de sexualitate).


Ajutati in special de canalele media comerciale (TV), constatam ca singurele valori zilnic propagate sunt: tineretea, sexualitatea (demult eliberata de norme, dar zilnic "subjugata" de cate "ceva" vag moral ce trebuie abolit cu orice pret...), distractia (evident, sarbatorirea abolirii piedicilor de orice forma in manifestarea instinctuala in public), lipsa asumarii oricaror raspunderi sociale, ridicarea toanelor adolescentine la nivel de "trend" si "moda" (daca se poate cu un profit de pe urma asta, cu atat mai bine), cheltuirea banilor (altora de obicei sau castigati din aranjamente care "se poarta" si ele) cu scopul de a intretine o imagine fara fond, dispretul si nepasarea fata de problemele altor categorii de oameni "mai expirati". Asistam in fond la o noua forma de imoralitate institutionalizata, intemeiata (aparent) pe "libertatea alegerii individului" intr-o societate democratica dar in fapt bazata pe lacomie, profit si rating.


Nu conteaza subiectul difuzat, daca face rating si aduce profit, acesta este tabloul ascuns al celor care conduc economic mass-media globala, in prezent. Si care deocamdata nu au remuscari fata de comportamentul lor imoral. Probabil nici nu cred ca vor avea vreodata remuscari. Mai bine ar citi romanul lui Oscar Wilde cat mai au timp...

Good bye Michael, ride the stars for us!...

Viata ta Michael a fost mai mult decat un succes, a fost implinirea unui om prin genialitatea lui artistica. Ti-ai implinit destinul in ciuda (sau poate tocmai din cauza) greutatilor din viata ta.

Ai iubit mai mult copii dar nu in sens murdar cum rau voit s-a considerat, ci din candoarea unui copil interior ranit ce si-a cautat alinarea in ceilalti copii.

Ai binecuvantat lumea cu muzica ta originala, cu creatiile tale scenografice de exceptie si cu viziunea ta complet noua.

Iti multumesc pentru iubirea pe care ai pus-o in toata muzica ta si care a ajuns si la inima mea, facandu-ma sa ma bucur mai mult de viata, sa ma apropii mai mult de mine si de cei din jurul meu, inspirandu-ma sa incep acest jurnal personal al trezirii in constiinta.

Iarta-ma ca te-am judecat de multe ori cu mintea, uitand sa te cunosc cu inima.

Te iubesc mai mult acum ca ai plecat, sunt ca multi alti oameni care incep sa iubeasca mai mult ceea ce au pierdut deja...

Mergi in pace insotit si de cantecul tau preferat "Smile"... Aici pe Terra suntem mai buni, mai iubitori ca dovada a trecerii tale pe aceasta planeta!