UMANITAR: Ultimele zile care o mai pot salva pe Anamaria

Am citit de acest caz ieri, il trimit la randul meu avand credinta ca suma necesara pentru a salva viata AneiMaria se va strange din ajutorul tuturor celor care vor putea contribui cu orice suma!

Din 9 zile au mai ramas 8, inca mai este timp!

http://www.gandul.info/reportaj/ultimele-9-zile-care-o-mai-pot-salva-pe-anamaria-4980083
http://www.ajutorpentruana.info/

Update: Am sunat la unul din numerele de mobil afisate azi 13.10.2009, exista adunati 16,000 EURO in cont. Fetita va pleca maine la Viena unde se va incerca salvarea piciorului (exista riscul amputarii). Pana la 25,000 EURO necesari pentru operatie mai este putin...

Update [6.11.2009]: preluare de la http://www.ajutorpentruana.info
"Anamaria a fost la Viena, a fost consultata, i s-au facut analize… a fost trimisa înapoi pentru a face la o clinica din România chimioterapia, timp de 10 saptamâni. Dupa aceea, fetita va fi operata. Tumoarea este foarte aproape de nervul principal. Cu sanse mici de a-i salva piciorul.

A început tratamentul. Acum e nevoie de RABDARE, din partea tuturor. Rabdare si îngrijire deosebita. Ana nu are voie sa raceasca, sa primeasca vreun virus… iar chimioterapia este un tratament greu de suportat. O doza dureaza 72 de ore… Si tratamentul, ca derulare, este chinuitor.

Nadajduim ca ajutorul lui Dumnezeu, vârsta frageda si starea de sanatate buna a fetitei o va ajuta sa duca totul la bun sfârsit."

Despre Suparare - Indrumar pentru o mai buna folosinta

Stiti si voi cat e de enervant sa primesti sfaturi cand nu le ceri. Mai greu insa realizezi cand tu la randul tau oferi sfaturi precum un izvor nesecat de pilde, cand nimeni nu ti le cere. Cu toate acestea, nu gasesc la ora asta un cuvant mai potrivit decat "indrumar" in ciuda conotatiei implicite pline de sfatosenie a acestui cuvant.

Sa incep: supararea... Sentimentul ala incomod si persistent de cer interior plin de norii cenusii ai gandurilor de pierdere, scadere, imputinare, lipsa, inadaptare, incompetenta, incompatibilitate, incapacitate ...

- Cand simti ca esti mai putin (valoros) decat inainte, din cauza ca altcineva (sau ceva non-uman) ti-a zis/facut ceva ce te-a afectat in felul scaderii tale in ochii tai.
- Cand simti ca ai pierdut ceva pretios pentru tine.
- Cand neimplinirea asteptarilor tale este atat de mare incat depaseste nivelul "pierderilor acceptabile". Cand nu primesti ceea ce te astepti ca vei primi.
- Cand esti refuzat si toata lumea ta se prabuseste pentru asta
- Cand intarzai in trafic din cauza unui sofer incepator care "se taraie" agatandu-se de volan
- Cand partenerul/a de viata se poarta urat cu tine, si doar tu stii cate faci pentru ca asta sa nu se intample (si la naiba, de ce ti-e frica nu scapi!)
- Cand cursul valutar variaza in defavoarea ta si (la naiba!) exact inainte de ziua de scadenta a ratelor la toate cele tz-zeci de credite pe care le-ai contractat (dovada ca oricata de inteligent/a te-ai fi crezut in trecut, poti fi totusi suficient de prost/ta incat sa traiesti consumand mai mult decat produci...)
- Cand iti dai seama ca ai tai contemporani invata noi metode de adaptare (prostitutie publica prin notorietate cu orice pret, marlanie impartasita ca standard de valori, gregarism asezonat cu paiete, gadget-uri de import si ziceri pline de aplombul tupeului si al ignorantei) la o jungla sociala intr-o transformare ce iti scapa in ciuda eforturilor tale de a te mentine "in hora"
- Cand incerci sa [te]intelegi mai mult, dincolo de stratul oxidabil al functiilor si statuturilor sociale, al hainelor bine alese, al seturilor de actiuni pline de coerenta intru mai deplina infaptuire a mult-dezirabilei coeziuni a individului cu gloata (pardon, cetatea), si cand obosit dupa o saptamana regulamentara de incercari adaptative procustiene si interpretat roluri exterioare pe care le-ai acceptat (ce sa-ti fac?...) ca fiind "normale", ajungi deseori sa-ti ratezi si "weekend-ul" intr-o maniera la fel de neoriginala si plicticoasa, asemanatoare cu cea folosita in timpul zilelor lucratoare
- Cand... (mai completati si voi daca mai aveti chef)

Iata cat de omniprezenta e coana Suparare in vietile noastre, iata cat de aproape "tine" ea de noi. Si mai face ceva foarte eficient: ne invata sa traim cu ea zi de zi, noapte de noapte, minut cu minut intr-o simbioza demna de a fi consemnata drept o dovada a unei noi evolutii a rasei umane. Tot mai multa tehnologie, tot mai multa suparare personala. N-are legatura directa, dar daca veti numara cati oameni fericiti beneficiari ai celor mai noi descoperiri tehnologice intalniti, veti fi surprinsi...

Si pentru ca nu ne place sa fim doar noi suparati intr-o mare de oameni bine dispusi si senini, pentru ca toate sentimentele se pot impartasi, multi dintre noi decidem in forul nostru interior (de cele mai multe ori inconstient) ca putem face un transfer de suparare catre ceilalti, care intamplator ne-au spus/ facut/ simtit ceva ce ne da motive sa fim suparati. De cateva zile, mi-am dat seama ca eu asa fac, "impartasesc" supararea mea, o transfer inconstient. Si prin asta fac persoana receptoare a transferului sa se simta vinovata, ca si cum mi-ar fi gresit pentru faptul ca eu sunt suparat. Peste un anumit nivel de suparare, devine prea mult de suportat interior si creez inconstient o conducta emotionala prin care transfer surplusul catre persoana cu care am interactionat chiar inainte de a incepe sa fiu suparat.

In loc de sentimente bune, ofer uneori suparare. Fara sa vreau constient asta. Pentru ca un asemenea "circuit" interior mi-am "cablat" cu ani in urma. Era atat de bine integrat cu mine incat nu am putut vorbi despre el pana acum. Si ceea ce ramane nerostit, nenumit, are parca o influenta mai mare decat daca ar fi fost denumit, verbalizat.

Supararea se transfera intre noi, ce fapt banal am relatat. Si mai banal este ca vorbind despre un transfer emotional negativ, capatam puterea de a-l incheia sau de a-l transforma intr-un canal de impartasit emotii benefice.

Inchei impartasindu-va semnificatia cartii "5 de Cupe" din Tarot, direct legata de Suparare (si de sora ei geamana, Tristetea):
Cartea simbolizeaza pierderea si dezamagirea, sfarsiturile nefericite si auto-invinovatirea. Capul inclinat al omului simbolizeaza tristetea sa fata de cupele varsate, care la randul lor semnifica pierderile sale din trecut. Omul refuza sa se intoarca si sa priveasca catre cupele aflate in picioare, care simbolizeaza viitorul sau si posibilele compensatii pentru pierderile suferite. Dupa o perioada de jale, omul trebuie sa se indeparteze de pierdrile sale si sa ridice cele doua cupe, apoi sa se indrepte catre podul care il va purta peste râul tristetii, catre castelul multumirii.

Imi doresc si va doresc sa nu mai intarziem prea mult asupra pierderilor trecute si sa ne indreptam fermi catre podul de la orizont. Depasirea supararii si a tristetii este mai usoara decat credem, odata ce vom trece de pod (uneori, nici macar nu avem de inotat prin râul emotiilor negative...) Daca nu vom vedea podul, cu siguranta vom gasi o barca. Doar sa nu uitam de cupele ce inca ne astepta sa le culegem...

Singuri in fata propriilor blocaje (Nici un om nu e o insula)

Cu putin timp in urma, Delia scria cu sinceritate in blog-ul ei despre singuratatea din fata vietii pe care noi toti o resimtim de multe ori ("Singuri in fata vietii")

De putin timp mi-a "venit" o altfel de raportare la aceasta singuratate atat de larg intalnita la oameni de toate rasele, culturile, conceptiile, din timpuri stravechi pana in prezent. Si asta s-a intamplat amintindu-mi de un eveniment din viata mea si caruia de curand am ajuns sa-i atasez o noua semnificatie, parafrazand zicerea unui poet medieval englez:

"Nici un om nu e o insula [în întregime doar el însuşi]".

Acel eveniment - in urma caruia mi-am recuperat integral un rucsac plin cu obiecte personale uitat intr-un taxi in Bucuresti, fara ca eu sa pot face altceva decat sa simt informatia din campul energetic universal "este o certitudine ca il gasesc" rezonand in corpul meu si sa astept ca rucsacul "sa ma gaseasca" pe mine - poate fi pentru alti oameni:
- un fapt aparent banal, ce tine de un "noroc chior"
- o dovada de credinta pentru ca pe toata perioada cat rucsacul meu era disparut, desi mental/rational consideram plin de angoasa varianta ca nu il voi mai recapata niciodata, emotional/afectiv credeam exact opusul: "este o certitudine ca il gasesc"
- un contra-exemplu la regula "obiectele personale de care te atasezi le vei pierde"
(eu chiar nu eram atasat de acel rucsac, doar ca el continea lucruri care nu-mi apartineau mie: cadouri sau obiecte din inventarul firmei unde lucram atunci)

Dincolo de aceste interpretari de mai sus, in drum spre recuperarea rucsacului pierdut, am trait un sentiment interior profund si autentic de comuniune cu toti oamenii din jurul meu, ca si cum o legatura nevazuta ne-ar fi unit pe toti intre noi, indiferent de cat de cunoscuti sau nu eram in plan exterior. Trairea-CERTITUDINE transpusa in cuvinte de mentalul meu in acele momente deosebite din punct de vedere afectiv si spiritual era:

"CAT DE APROAPE SUNTEM UNII DE ALTII !!..."

Noua semnificatie pe care acum o pot atasa acelei experiente revelatorii pentru mine este: Singuri putem sa ne simtim adesea in viata, insa nu in fata vietii in sine, ci doar in fata propriilor noastre blocaje create de propriile noastre conceptii limitate despre viata.

Si mai cred ca este normal sa fie asa, sa ne cream limitari prin conceptii pentru a intelege experienta vietii in sine nelimitata. Cat suntem oameni ce relationeaza prin intermediul unui intelect, al unei minti rational-cognitive, este firesc sa ne asumam aceste limitari.

Daca dorim o sa gustam din nelimitatul de dincolo de zidurile sigure ale conceptiilor noastre umane... mintea rationala trebuie sa cedeze locul privilegiat inimii, trairii emotionale profunde si deschiderii spirituale adesea inefabile insa plina de forta si cu neputinta de a fi confundata cu o emotie trecatoare sau amagire.

Din nou despre pensiile din Romania

Exista informatii noi legate de pensiile din Romania, de Stat si cele private (pilonul II).

Stim inca din mai 2009 cat au castigat fondurile de pensii private dupa primele 11 luni.

Dar mai stim ca exista deja pierderi de 350 milioane de lei cauzate celor 4,3 milioane de contribuitori la Pilonul II. Si aceste pierderi le-a cauzat din nou, Statul Roman, prin inghetarea contributiilor la 2% in 2009, deoarece in acest an, nivelul contributiilor trebuia sa fie de 2,5%, conform legislatiei cu privire la reforma pensiilor, care a instituit Pilonul II de pensii private obligatorii in Romania. Aceasta prevede ca nivelul contributiilor virate in administrare privata incepe la 2% in 2008 si creste cu jumatate de procent la fiecare 1 ianuarie, pentru a ajunge la 6% in 2016. Norocul contribuabililor romani este ca exista un acord scris cu FMI, care totusi a fost deja interpretat in defavoarea contributorilor de catre autoritatile romane (dovada inghetarea la 2% in 2009). Sa speram ca decalajul deja creat nu se va propaga pana dincolo de 2016...

Mai aflam ca expertii romani lucreaza la reforma pensiilor sub supravegherea FMI. Putem constata ca cele previzionate in articolul anterior se materializeaza incet dar sigur.

Cel mai dramatic sta bugetul de pensii de Stat care are pierderi enorme pe primul semestru al acestui an, de 2,55 miliarde de lei.

O concluzie simpla si dramatica: ambele fonduri de pensii (de Stat si private) au suferit deja pe anul 2009 pierderi enorme ca o consecinta directa a unui management financiar ineficient al celor responsabili din actualul guvern. Prin acest articol am demonstrat din nou, ca viitorul financiar al contribuabililor romani de astazi sta sub semnul pierderii, si inca a pierderii pe termen foarte lung...

Oare ne mai poate mira faptul ca traind in Romania, pierdem bani si cand nu ne dorim asta? ...

Tata Pesi, ingerul copiilor

(articol preluat din revista "Formula As" cu acordul acesteia)

Un articol-marturie despre o viata de om daruita ingrijirii celor mai nevinovati dintre semenii sai, copiii: academician dr. Alexandru Pesamosca, un adevarat "brand" al medicinei romanesti, titlu castigat exclusiv prin munca si in decursul zecilor de ani, chirurgul "fara arginti" al copiilor. A efectuat atat de multe operatii cat populatia unui orasel: 45.000 de oameni! A realizat premiere in chirurgia pediatrica, fara insa a fi consemnat in vreo carte a recordurilor.

Acum traieste singur si uitat de lume intr-o incapere a Spitalului de copii "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti. Mai sunt totusi oameni inimosi care nu uita de el, dovada acest interviu ce readuce in actualitate povestea vietii celui ce pe vremuri era numit simplu de catre mii de copii in suferinta: tata Pesi...

Domnule doctor, sa aveti parte de multa sanatate si alinare sufleteasca, pentru tot binele imens pe care l-ati facut copiilor in suferinta!

P.S. O societate care nu-si respecta "batranii" nu are un viitor bun. O societate care isi marginalizeaza valorile inca in viata, se condamna singura la disparitie. Aceasta este societatea romaneasca de astazi, in care puterea banului, a gurii pline de insulte, a minciunii, hotiei si lipsei de scrupule dicteaza "rangul" in societate.

Medicul si omul Pesamosca nu este respectat in ziua de azi pentru efortul de o viata in slujba celorlalti. Este rusinos si trist (mai revolta pe cineva situatia asta?...) ca nimeni din conducerile Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii Grigore Alexandrescu, Ministerului Sanatatii si Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu s-a sesizat pana acum despre situatia de neimaginat in care traieste acest fost mare chirurg si totusi inca om in viata!

Kymatica - o viziune speciala asupra lumii

Un film-manifest din care transpare o profunda preocupare pentru integrarea intr-o viziune unitara a marilor teme fundamentale din constiinta omului modern: Creatia, Sinele, Miturile, Logos-ul, Uitarea Sinelui, evolutia viitoare a speciei umane. Un film care trezeste intrebari sau cel putin ofera o altfel de perspectiva. De vizionat in liniste si fara prejudecati.

Viitorul romanilor NU suna deloc bine! - Avem nevoie de solutii!

Astazi, despre mediul economic romanesc, va propun atentiei cateva articole care contureaza un viitor sumbru pentru majoritatea oamenilor cinstiti din Romania. Cititi si veti vedea ca nu exagerez cu nimic cand spun asta.

Primul articol se refera la cateva elemente predictibile ale unui posibil scenariu economic din viitorul foarte apropiat. Desi acest scenariu a fost conturat in iunie si suntem doar in iulie, avem deja noi elemente care sustin in urmatoarele articole.

Primul articol, despre situatia grava in care se afla sistemul de pensii de stat din Lituania. Se mai face referire la posibilitatea tot mai mare ca si Romania sa ajunga intr-o situatie similara...

Letonia deja a luat aceste masuri de taiere a pensiilor de stat in iunie 2009, impreuna cu inghetarea contributiei care se vireaza catre Pilonul II de pensii private obligatorii la 8% (trebuia sa fie 9% in 2009 si 10% in 2010).

Ungaria a adoptat reducerea pensiilor de stat inca din mai 2009, impreuna cu masura de a mari varsta de pensionare de la 62 la 65 de ani...



*** Ce se intampla intre timp la noi?... ***
FMI a conditionat continuarea derularii acordului cu Romania de urmatoarele puncte:
1) adoptarea legii unice a pensiilor pana la sfarsitul acestui an
2) majorarea peste plan a varstei de pensionare
3) decuplarea punctului de pensie de salariul mediu brut pe economie
4) trecerea la indexarea pensiei de stat cel mult cu rata inflatiei si
5) revenirea la calendarul initial de contributii la Pilonul II de pensii private obligatorii.

Deci, ne asteapta ceva similar cu ceea ce deja s-a intamplat vecinilor nostri.
Veti spune: ei si ce? Doar avem si noi pensii private obligatorii (Pilonul II). Asa este, dar ia priviti cum sta situatia conturilor de pensii private...
Inca din 2008 (cand criza financiara era o doar o gluma pentru "sanatoasa" economie romaneasca), angajatorii romani au inceput sa plateasca tot mai putin contributia obligatorie de 2% din venitul brut al fiecarui angajat. Ironia este ca din 2010 contributia ar trebui sa urce la 2.5%... Credeti ca se va opri trendul descrescator al contributiilor la solidul Pilon II? Eu pariez ca nu se va opri.


Asadar, imi permit sa fac o noua previziune pentru colectia "toamna-iarna 2009" de neplaceri economice pe care noi (din nou, ma refer la cei onesti, cei care ne platim taxele si impozitele la timp) le vom suporta:
-> Pana la alegerile prezidentiale din toamna, romanii vor visa frumos ca economia noastra isi va reveni in scurt timp si lucrurile rele vor deveni istorie.
-> Dupa alegeri vor incepe masurile nepopulare, poate chiar "curbele de sacrificiu". Ghiciti din prima cine le va suporta. Daca vi se pare greu, incerc eu: populatia activa (platitoare de taxe, atat cat si acestea se vor mai plati) si pensionarii. Cine va fi protejat in continuare? Cei cu relatii politice, care "s-au descurcat" pana acum si "se vor descurca" si in continuare.
-> Pensiile de stat vor fi taiate incat sa se reduca presiunea pe buget. Cel tarziu in primavara lui 2010 pensiile de stat vor fi micsoarate si varsta de pensionare marita.
-> Contributia la pensiile private obligatorii va continua sa scada din cauza dificultatilor pe care le intampina mediul privat de afaceri (impozite crescute, credite scumpe, comenzi putine).
-> Antreprenorii vor deveni o specie pe cale de disparitie, din cauza sugrumarii fiscale din prezent.
-> Discutiile despre eliminarea impozitului forfetar (in voga in mass-media noastra din zilele astea) nu vor duce nicaieri, pentru ca deficitul bugetar va creste dupa alegeri (doar nu din buget se finanteaza campania electorala?...) si argumentul va fi probabil: "Avem si mai putini bani la buget, nu putem elimina acest impozit".

Nota: Nu stiu ce se va intampla cu inflatia si cu situatia creditarii, de aceea nu m-am referit la ele. Ambele pot influenta major predictiile de mai sus.


*** Solutii (?) *** ... Indraznesc...
= Reformarea sau schimbarea actualei clasei politice, atragerea oamenilor real interesati de rezolvarea marilor probleme economice ale Romaniei (de dragul idealismului din mine; o utopie, evident). Daca stiti persoane interesate, va rog sa-mi faceti si mie cunostinta cu ele!
= Strangerea curelei personale, fiecare dintre noi, pe cont propriu (va suna cunoscut?...) Taierea costurilor lunare ne-necesare. Amintirea vremurilor "bune" cand doar supravietuiam, desi din alte motive decat cele care ne vor sili sa recurgem din nou la strategii de supravietuire.
= Reluarea economisirii, fiecare pe cont propriu, ca responsabilitate personala si nepredata orbeste unor firme de inmultit banii "garantat" si "asigurat". Pensiile noastre (segmentul de varsta 25-40 de ani) vor fi atat de... subtiri incat probabil nu ne vor ajunge. Si va trebui sa mai muncim inca (nu pana la 65 cat se estimeaza acum, ci poate pana la 75 de ani) pentru ca deh, viata va fi scumpa intr-un viitor plin de pensionari care nu produc si de bugete de stat golite de "destepti".
= Gasirea unor surse alternative de castiguri financiare si in natura. Sa nu vi se para exagerat, dar previzionez timpuri viitoare cand medicamentele, apa potabila si alimentele sanatoase vor conta mai mult decat banii de hartie...
= Cresterea constientizarii "maselor" asupra evenimentelor, cresterea gradului de informare si de discernamant al cetatenilor onesti. (stiu, din nou sunt idealist, dar este o varianta!)

Alte solutii mai stiti voi?
O pensula si ceva culoare roz la indemana, aveti? Mi-o imprumutati si mie sa incerc sa colorez cu ea sunetul "bun" al viitorului romanilor?...

”There are two ways to conquer and enslave a nation.
One is by the sword.
The other is by debt.”

~John Adams