Dupa 8 ani

Astazi s-au implinit 8 ani de cand tatal meu, Gabriel Dan, a plecat brusc de langa noi. Avea doar 57 de ani atunci si daca nu s-ar fi intamplat sa plece, cred ca s-ar fi bucurat mai mult de viata, de timpul petrecut cu cei dragi, de natura.

Timpul estompeaza amintirile, uneori chiar si pe cele placute. Dar comunicarea dincolo de granitele vizibilului ramane. Si pentru ca aleg sa cred asta, si pentru ca uneori parca il vad jucandu-se cu Matei Rafael, baiatul meu, bucurandu-se amandoi fara prea multe cuvinte, ii dedic o melodie de suflet si ii spun: "Sunt si cu tine tata!"

Cu mult drag...

"Viata e doar o Calatorie"

Titlul postarii trimite la un articol (continua asa, Cristian!)
http://www.baniinostri.ro/Viata-e-doar-o-Calatorie--p292.html

As putea petrece un timp indefinit avand ambele perspective: interioara - a cantecului si exterioara - a imaginilor suport din videoclip.

...Voi?...

MOOLA MANTRA

Ascultati atenti si neagitati aceasta mantra,
apoi simtiti efectul...

Namaste!



*** MOOLA MANTRA ***

OM -The primordial sound of the Universe 
SAT -Truth
CHIT -Pure consciousness,
ANANDA -Bliss,
PARABRAHMA -The Supreme Creator,
PURUSHOTAMA -The energy which incarnates as an avatar to guide us,
PARAMATMA -The divinity present in every being,
SRI BHAGAVATI -The female aspect of creation
SAMETHA -In communion with
SRI BHAGAVATE -The male aspect of creation,
NAMAHA -Salutation
HARI OM TAT SAT -Hail to that divine truth

UMANITAR: Un gest mic pentru o noua sansa la viata

*** La Multi Ani tuturor! ***
Fie ca Nou An sa ne aduca pe toti mai aproape de trezirea interioara, de unitatea spirituala in credinta in Isus Cristos, dincolo de barierele mintii rationale, de temerile mintii irationale si de slabiciunile corpului fizic!

Reiau postarile din Nou An cu inca un apel umanitar.

La randul meu, o cunosc personal pe Roxana, ca atare acest mail este un apel autentic pentru ajutorarea unui semen de-al nostru. Suma ramasa nu este mare, sansele lui la o noua viata pot creste cu aportul nostru!



From: Roxana Ionita
Subject: Un gest mic prin care putem ajuta un baiat sa aibe o noua sansa la viata. il cunosc personal, roxana
To: "Roxana Ionita"
Date: Friday, January 8, 2010, 1:13 PM

Dragii mei,

Se pare ca a venit momentul in care o persoana apropiata mie sa faca parte din cei care au cu adevarat nevoie de ajutor pentru a avea o sansa niua de a trai.

Desi stiu ca cei mai multi dintre voi nu il cunoasteti pe Stefan Georgescu, el este student in programul pentru care eu lucrez. Pentru cei dintre voi care nu ati avut ocazia sa il cunoasteti personal va scriu cateva cuvinte despre el.

Pentru noi toti cei care il cunoastem a fost o provocare placuta, datorita implicarii lui in tot ceea ce face si dedicarii totale pentru proiectul la care lucreaza, oricare ar fi acesta. Este un luptator!

Incet, incet, cunoscandu-l mai bine, am aflat si problemele lui mari de sanatate, pe care la inceput nu a vrut sa le stim. Asa am aflat ca inima lui este a unui om de 60 de ani, desi are doar 25 !

Va scriu acest email deoarece in februarie 2010 trebuie sa se opereze ca sa ii puna o valva la inima, valva care ar trebui sa-i mai dea o sansa la viata, pe care in acest moment nu o mai are.

Mai are nevoie de 4000 de lire sterline (se va opera in Anglia, cine doreste mai multe detalii medicale, le putem trimite atasat). Restul banilor de care a avut nevoie pana acum au fost stransi de parinti vanzand tot ce au putut, de la o familie din Anglia care l-a ajutat foarte mult si de la Microsoft, care deja a facut o donatie consistenta pentru el. Nu mai are alte surse directe si de aceea noi (echipa Tiffin EMBA) am hotarat sa il ajutam.

Va rog sa o faceti si voi, fiecare asa cum poate, cu sume de bani (cat de mici, sunt importante) sau trimitand informatiile lui mai departe.

Mai jos gasiti cateva informatii despre el si conturile in care puteti face platile.

Va multumesc anticipat pentru implicarea voastra si pentru efortul pe care il faceti.

Cu drag,

Roxana Ionita

Conturile la care se pot face donaţii pentru Stefan sunt:

CitiBank Europe plc. Dublin - Sucursala Romania (Agentia Colentina)
Cod SWIFT: CITIROBU
Titular de cont : STEFAN GABRIEL GEORGESCU
IBAN: RO35CITIB000001000027476 (EUR)
IBAN: RO68CITIB000001000027464 (RON)
IBAN: RO65CITIB000001000034114 (GBP)

CONTACT: Miorica Georgescu (mama lui Stefan)
Mobil: + 40 722 161 953

Email : stephan.georgescu@live.com

Cine este Ştefan Georgescu?

Ştefan Georgescu este un tânăr de 25 de ani, o persoana activă, dornic să acumuleze cât mai multe cunoştinţe dar cu probleme mari de sănătate.

A absolvit Liceul teoretic "Edmond Nicolau", apoi Facultatea de Fizica sub indrumarea Dnului Prorector Prof. Dr. Emil Stefan BARNA din cadrul Universitati Bucuresti. În clasa a XI au apărut primele simtome ale bolii de inimă.

A fost găsit inconştient în curtea şcolii şi internat la Institutul de Boli Cardiovasculere « C. C. Iliescu « – Bucureşti unde a fost diagnosticat cu sincope vasovagale, loc atrio-ventricular BAV gr. II şi bloc de ramură dreaptă BRD gr.III. Stefan a fost diagnosticat in martie 2009 la Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare si Transplant – Tg. Mures, cu insuficienţă cardiacă mitrala gr. II-III, Valva mitrala posterioara fixata prin rupere de cordaje gr III.

Deoarece starea sănătăţii s-a înrăutăţit, cu ajutorul unor persoane deosebite prin intermediul colegilor sai de la Microsoft România a reuşit sa se interneze în luna noiembrie 2009 la Clinica Newham University Hospital http://www.newhamuniversityhospital.nhs.uk din Londra. În urma investigaţiilor a rezultat că are nevoie urgent de un transplant de valva mitrală, deoarece prin neînchiderea valvei inima s-a mărit şi este o inimă a unui om de 60 ani.

Este programat să se interneze pentru operaţie în data de 03.02.2010. Cu toate eforturile familiei şi prietenilor s-a reuşit strângerea sumei de 10.000 lire fiind necesar încă 4.000 lire sterline.

Pe perioada facultăţii a fost Student Consultant al Microsoft România 2004 - 2005.

Între anii 2005 – 2007 a îndeplinit funcţia de Academic & Technical Evangelist Team Lead unde a activat la evenimente interne şi publice în toată ţara. Stefan a lucrat in Sales pentru Microsoft si CompuWare Corporation iar din 2008 este Co-Fondator Microsoft Alumni Network (MSA) (https://www.microsoftalumni.com ). Din octombrie 2010 Ştefan a fost acceptat la Microsoft U.K Ltd. pe poziţia de Account Team Unit Manager.

În prezent lucrează în cadrul Direcţiei Economice în cadrul Universităţii Bucureşti, este in anul II la Facultatea de Management & Marketing Universitatea « Romano-Americana « , anul I Facultatea de Comunicare & Relatii Publice din cadrul Scolii Nationale de Studii Poltitice Administrative (S.N.S.P.A), este înscris la Institute Coach Academy şi urmează programul Executive MBA din cadrul Tiffin University (http://ro.linkedin.com/in/gabrielgeorgescusr ). Pe tot parcursul primului modul Ştefan a primit recomandări atât de la profesorii americani cât şi de la partenerii Microsoft. Din 2007 a urmat cursuri de specialitate cum ar fi: sales/marketing/technical/HR, midmarkets regionale. Stefan a fost nominalizat la LinkedIn Business Award 2010 la categoria "Business Leader of the Year". - http://www.linkedinbusinessawards.com/Nomination/Details/391.

…Stefan se roaga in fiecare zi, folosind cuvintele de mai jos, cuvinte in care crede cu tarie:

« Doamne, am nevoie de tine! Nu vreau ceva anume. Nu vreau un cadou scump ci vreau doar sa ma inveti sa apreciez ceea ce am. Sa stiu cand sa spun stop, dar si cand sa merg mai departe. Sa nu incetez nicio clipa sa cred in visele mele si sa continui sa lupt pentru realizarea lor. Invata-ma sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa daruiesc tot ce am mai bun din mine. Fiecare zi sa fie unica si timpul sa treaca mult mai greu in momentele bune si foarte usor in cele grele. «

Ca familie, suntem constienti ca acest lucru nu ar fi posibil daca nu ar existat oameni minunati si inimosi, darnici, care să ne ajute sa ii putem oferi lui Stefan sa devina o fiinta normala, capabila sa lupte pentru sine. Pentru a-i oferi o sansa la viata in conditii de criza economica, speram ca, prietenii, colegii, cunoscuti si necunoscuti, firme, vor gasi modalitati sa il ajute, sa ne ajute neconditionat.

Conturile la care se pot face donaţii pentru Stefan sunt:

CitiBank Europe plc. Dublin - Sucursala Romania (Agentia Colentina)
Cod SWIFT: CITIROBU
Titular de cont : STEFAN GABRIEL GEORGESCU
IBAN: RO35CITIB000001000027476 (EUR)
IBAN: RO68CITIB000001000027464 (RON)
IBAN: RO65CITIB000001000034114 (GBP)

CONTACT: Miorica Georgescu (mama lui Stefan)
Mobil: + 40 722 161 953

Email : stephan.georgescu@live.com

UMANITAR: Ultimele zile care o mai pot salva pe Anamaria

Am citit de acest caz ieri, il trimit la randul meu avand credinta ca suma necesara pentru a salva viata AneiMaria se va strange din ajutorul tuturor celor care vor putea contribui cu orice suma!

Din 9 zile au mai ramas 8, inca mai este timp!

http://www.gandul.info/reportaj/ultimele-9-zile-care-o-mai-pot-salva-pe-anamaria-4980083
http://www.ajutorpentruana.info/

Update: Am sunat la unul din numerele de mobil afisate azi 13.10.2009, exista adunati 16,000 EURO in cont. Fetita va pleca maine la Viena unde se va incerca salvarea piciorului (exista riscul amputarii). Pana la 25,000 EURO necesari pentru operatie mai este putin...

Update [6.11.2009]: preluare de la http://www.ajutorpentruana.info
"Anamaria a fost la Viena, a fost consultata, i s-au facut analize… a fost trimisa înapoi pentru a face la o clinica din România chimioterapia, timp de 10 saptamâni. Dupa aceea, fetita va fi operata. Tumoarea este foarte aproape de nervul principal. Cu sanse mici de a-i salva piciorul.

A început tratamentul. Acum e nevoie de RABDARE, din partea tuturor. Rabdare si îngrijire deosebita. Ana nu are voie sa raceasca, sa primeasca vreun virus… iar chimioterapia este un tratament greu de suportat. O doza dureaza 72 de ore… Si tratamentul, ca derulare, este chinuitor.

Nadajduim ca ajutorul lui Dumnezeu, vârsta frageda si starea de sanatate buna a fetitei o va ajuta sa duca totul la bun sfârsit."

Despre Suparare - Indrumar pentru o mai buna folosinta

Stiti si voi cat e de enervant sa primesti sfaturi cand nu le ceri. Mai greu insa realizezi cand tu la randul tau oferi sfaturi precum un izvor nesecat de pilde, cand nimeni nu ti le cere. Cu toate acestea, nu gasesc la ora asta un cuvant mai potrivit decat "indrumar" in ciuda conotatiei implicite pline de sfatosenie a acestui cuvant.

Sa incep: supararea... Sentimentul ala incomod si persistent de cer interior plin de norii cenusii ai gandurilor de pierdere, scadere, imputinare, lipsa, inadaptare, incompetenta, incompatibilitate, incapacitate ...

- Cand simti ca esti mai putin (valoros) decat inainte, din cauza ca altcineva (sau ceva non-uman) ti-a zis/facut ceva ce te-a afectat in felul scaderii tale in ochii tai.
- Cand simti ca ai pierdut ceva pretios pentru tine.
- Cand neimplinirea asteptarilor tale este atat de mare incat depaseste nivelul "pierderilor acceptabile". Cand nu primesti ceea ce te astepti ca vei primi.
- Cand esti refuzat si toata lumea ta se prabuseste pentru asta
- Cand intarzai in trafic din cauza unui sofer incepator care "se taraie" agatandu-se de volan
- Cand partenerul/a de viata se poarta urat cu tine, si doar tu stii cate faci pentru ca asta sa nu se intample (si la naiba, de ce ti-e frica nu scapi!)
- Cand cursul valutar variaza in defavoarea ta si (la naiba!) exact inainte de ziua de scadenta a ratelor la toate cele tz-zeci de credite pe care le-ai contractat (dovada ca oricata de inteligent/a te-ai fi crezut in trecut, poti fi totusi suficient de prost/ta incat sa traiesti consumand mai mult decat produci...)
- Cand iti dai seama ca ai tai contemporani invata noi metode de adaptare (prostitutie publica prin notorietate cu orice pret, marlanie impartasita ca standard de valori, gregarism asezonat cu paiete, gadget-uri de import si ziceri pline de aplombul tupeului si al ignorantei) la o jungla sociala intr-o transformare ce iti scapa in ciuda eforturilor tale de a te mentine "in hora"
- Cand incerci sa [te]intelegi mai mult, dincolo de stratul oxidabil al functiilor si statuturilor sociale, al hainelor bine alese, al seturilor de actiuni pline de coerenta intru mai deplina infaptuire a mult-dezirabilei coeziuni a individului cu gloata (pardon, cetatea), si cand obosit dupa o saptamana regulamentara de incercari adaptative procustiene si interpretat roluri exterioare pe care le-ai acceptat (ce sa-ti fac?...) ca fiind "normale", ajungi deseori sa-ti ratezi si "weekend-ul" intr-o maniera la fel de neoriginala si plicticoasa, asemanatoare cu cea folosita in timpul zilelor lucratoare
- Cand... (mai completati si voi daca mai aveti chef)

Iata cat de omniprezenta e coana Suparare in vietile noastre, iata cat de aproape "tine" ea de noi. Si mai face ceva foarte eficient: ne invata sa traim cu ea zi de zi, noapte de noapte, minut cu minut intr-o simbioza demna de a fi consemnata drept o dovada a unei noi evolutii a rasei umane. Tot mai multa tehnologie, tot mai multa suparare personala. N-are legatura directa, dar daca veti numara cati oameni fericiti beneficiari ai celor mai noi descoperiri tehnologice intalniti, veti fi surprinsi...

Si pentru ca nu ne place sa fim doar noi suparati intr-o mare de oameni bine dispusi si senini, pentru ca toate sentimentele se pot impartasi, multi dintre noi decidem in forul nostru interior (de cele mai multe ori inconstient) ca putem face un transfer de suparare catre ceilalti, care intamplator ne-au spus/ facut/ simtit ceva ce ne da motive sa fim suparati. De cateva zile, mi-am dat seama ca eu asa fac, "impartasesc" supararea mea, o transfer inconstient. Si prin asta fac persoana receptoare a transferului sa se simta vinovata, ca si cum mi-ar fi gresit pentru faptul ca eu sunt suparat. Peste un anumit nivel de suparare, devine prea mult de suportat interior si creez inconstient o conducta emotionala prin care transfer surplusul catre persoana cu care am interactionat chiar inainte de a incepe sa fiu suparat.

In loc de sentimente bune, ofer uneori suparare. Fara sa vreau constient asta. Pentru ca un asemenea "circuit" interior mi-am "cablat" cu ani in urma. Era atat de bine integrat cu mine incat nu am putut vorbi despre el pana acum. Si ceea ce ramane nerostit, nenumit, are parca o influenta mai mare decat daca ar fi fost denumit, verbalizat.

Supararea se transfera intre noi, ce fapt banal am relatat. Si mai banal este ca vorbind despre un transfer emotional negativ, capatam puterea de a-l incheia sau de a-l transforma intr-un canal de impartasit emotii benefice.

Inchei impartasindu-va semnificatia cartii "5 de Cupe" din Tarot, direct legata de Suparare (si de sora ei geamana, Tristetea):
Cartea simbolizeaza pierderea si dezamagirea, sfarsiturile nefericite si auto-invinovatirea. Capul inclinat al omului simbolizeaza tristetea sa fata de cupele varsate, care la randul lor semnifica pierderile sale din trecut. Omul refuza sa se intoarca si sa priveasca catre cupele aflate in picioare, care simbolizeaza viitorul sau si posibilele compensatii pentru pierderile suferite. Dupa o perioada de jale, omul trebuie sa se indeparteze de pierdrile sale si sa ridice cele doua cupe, apoi sa se indrepte catre podul care il va purta peste râul tristetii, catre castelul multumirii.

Imi doresc si va doresc sa nu mai intarziem prea mult asupra pierderilor trecute si sa ne indreptam fermi catre podul de la orizont. Depasirea supararii si a tristetii este mai usoara decat credem, odata ce vom trece de pod (uneori, nici macar nu avem de inotat prin râul emotiilor negative...) Daca nu vom vedea podul, cu siguranta vom gasi o barca. Doar sa nu uitam de cupele ce inca ne astepta sa le culegem...

Singuri in fata propriilor blocaje (Nici un om nu e o insula)

Cu putin timp in urma, Delia scria cu sinceritate in blog-ul ei despre singuratatea din fata vietii pe care noi toti o resimtim de multe ori ("Singuri in fata vietii")

De putin timp mi-a "venit" o altfel de raportare la aceasta singuratate atat de larg intalnita la oameni de toate rasele, culturile, conceptiile, din timpuri stravechi pana in prezent. Si asta s-a intamplat amintindu-mi de un eveniment din viata mea si caruia de curand am ajuns sa-i atasez o noua semnificatie, parafrazand zicerea unui poet medieval englez:

"Nici un om nu e o insula [în întregime doar el însuşi]".

Acel eveniment - in urma caruia mi-am recuperat integral un rucsac plin cu obiecte personale uitat intr-un taxi in Bucuresti, fara ca eu sa pot face altceva decat sa simt informatia din campul energetic universal "este o certitudine ca il gasesc" rezonand in corpul meu si sa astept ca rucsacul "sa ma gaseasca" pe mine - poate fi pentru alti oameni:
- un fapt aparent banal, ce tine de un "noroc chior"
- o dovada de credinta pentru ca pe toata perioada cat rucsacul meu era disparut, desi mental/rational consideram plin de angoasa varianta ca nu il voi mai recapata niciodata, emotional/afectiv credeam exact opusul: "este o certitudine ca il gasesc"
- un contra-exemplu la regula "obiectele personale de care te atasezi le vei pierde"
(eu chiar nu eram atasat de acel rucsac, doar ca el continea lucruri care nu-mi apartineau mie: cadouri sau obiecte din inventarul firmei unde lucram atunci)

Dincolo de aceste interpretari de mai sus, in drum spre recuperarea rucsacului pierdut, am trait un sentiment interior profund si autentic de comuniune cu toti oamenii din jurul meu, ca si cum o legatura nevazuta ne-ar fi unit pe toti intre noi, indiferent de cat de cunoscuti sau nu eram in plan exterior. Trairea-CERTITUDINE transpusa in cuvinte de mentalul meu in acele momente deosebite din punct de vedere afectiv si spiritual era:

"CAT DE APROAPE SUNTEM UNII DE ALTII !!..."

Noua semnificatie pe care acum o pot atasa acelei experiente revelatorii pentru mine este: Singuri putem sa ne simtim adesea in viata, insa nu in fata vietii in sine, ci doar in fata propriilor noastre blocaje create de propriile noastre conceptii limitate despre viata.

Si mai cred ca este normal sa fie asa, sa ne cream limitari prin conceptii pentru a intelege experienta vietii in sine nelimitata. Cat suntem oameni ce relationeaza prin intermediul unui intelect, al unei minti rational-cognitive, este firesc sa ne asumam aceste limitari.

Daca dorim o sa gustam din nelimitatul de dincolo de zidurile sigure ale conceptiilor noastre umane... mintea rationala trebuie sa cedeze locul privilegiat inimii, trairii emotionale profunde si deschiderii spirituale adesea inefabile insa plina de forta si cu neputinta de a fi confundata cu o emotie trecatoare sau amagire.