Se intampla la fiecare 18 ani ca faza lunii numita "plina" sa coincida cu cea mai apropiata pozitie de Terra a lunii, numita si "perigeu". Da, luna va fi mai aproape de Terra cu aproximativ 50.000 km dar aceasta nu provoaca de obicei nimic spectaculos: mareele pot creste cu doar catvia centimetri iar cutremure semnificative sau alte catastrofe naturale nu s-au inregistrat in trecut.
Asadar, sa admiram daca se poate inca din momentul rasaritului, o luna plina ce va parea mai mare decat de obicei doar mai aproape de orizont - mai tarziu in noapte nu vom putea sesiza o diferenta clara dintre super luna plina si o luna plina normala.
Cat despre ganduri de viitoare catastrofe, cutremure sau sfarsituri de lume, mai bine sa le inlaturam cu insistenta rugaciunilor noastre pentru cei cu adevarat incercati in prezent: japonezii. Sa le trimitem forta si compasiune prin rugaciuni sincere si ganduri de incurajare iar aceste actiuni concrete ale noastre vor conta mai mult decat orice alte comentarii laudative, comparative sau compatimitoare.
Sa ne amintim ceea ce ne invata traditiile vechi: odata ce in campul nostru de constiinta patrunde informatia despre un eveniment intamplat oriunde in univers, nu mai putem invoca scuza "nu am stiut" si devenim si noi responsabili pentru modul in care se va desfasura in continuare acel eveniment.
Ceea ce nu se vede este uneori chiar diferit de ceea ce se vede - afirmatie valabila si in cazul lunii: iata mai jos fata ei "nevazuta" in mod normal de pe Terra!
Domnul te iubeste.
Domnul te indruma.
Domnul este pentru tine.
Domnul nu te dezamageste.
Domnul este cu tine.
Domnul iti ofera cele necesare.
Domnul te binecuvanteaza.
Domnul iti da liniste.
Domnul te intareste.
Domnul iti raspunde.
Domnul te sprijina.
Domnul te sustine.
(Adaptare dupa DaySpring.com)
La multi ani in Domnul si cu Domnul!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Toate actiunile benefice ale Domnului sunt continue, neintrerupte si se intampla in prezent.
Domnul nu reproseaza repetat greselile comise in trecut si nici nu proiecteaza sentimentul de vina pentru greselile ce sunt posibil a fi comise in viitor.
Domnul nu retine pacatul, contrar credintei oamenilor ca "orice am face, suntem pacatosi". Exista o stare naturala a omului, aceea in care el comunica firesc prin inima sa (spirituala) cu Domnul, in aceasta stare pacatul este un non-sens. Sa intelegem deci greseala pe care o facem inconstient (sau nu) de a ne considera incapabili de a trai in deplina armonie cu Domnul. Sa renuntam la aceasta credinta limitativa si daunatoare. Ne sta in putere sa decidem curajos: pot si vreau sa ma bucur de viata alaturi de Domnul, uitand orice alte conditionari invatate despre cat de greu este sa-l multumesc pe Domnul.
Nu este greu sa il bucur pe Domnul, este usor: trebuie doar sa fac ceea ce face si El: creeaza cu iubire, ofera cu iubire, iarta cu iubire.
Natura noastra spirituala este creata de El, sa incetam sa ne mai scuzam ca nu putem mai mult, ignorand "mostenirea din Ceruri": starea noastra spirituala originara complet restaurata.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Daca tu crezi *macar in parte* in cele scrise mai sus, atunci cauta sa te impaci in primul rand cu tine si apoi cu acei oameni pe care continui sa-i respingi sau sa-i consideri dusmani. Daca mai ai de resurse (si ai, doar cere si le vei descoperi in tine!) atunci fa chiar mai mult: iarta-te pe tine si apoi iarta-i pe toti!
Daca tu crezi *macar in parte* in cele scrise mai sus, atunci cauta sa nu interpretezi altfel cele scrise mai sus incat sa ajungi cumva sa il folosesti pe Domnul in micile tale razboaie cu oamenii pe care continui sa-i respingi sau sa-i consideri dusmani. Nu e necesar sa ti-l iei aliat in razboaie pe Domnul, daca nu crezi intreaba-L ce parere are despre lupta si razboi.
Exercitiul de renuntare
Conteaza mai putin sa intelegi:
"de ce" s-au intamplat toate asa cum s-au intamplat,
"de ce" te-ai respins si nu te-ai acceptat pe tine,
"de ce" i-ai respins si nu i-ai acceptat pe ceilalti,
"de ce" nu ai ce ti-ai dorit,
"de ce" nu esti ce ai visat,
"de ce" nu simti fericirea de a trai,
"de ce" ai un sentiment vag sau clar de neimplinire,
"de ce" toti oamenii pe care ii intalnesti par a te rani/ insela/ minti/ fi indiferenti fata de nevoile tale,
"de ce" ...
"de ce" ...
"de ce" ...
Cu simplitate, renunta la aroganta ascunsa in intrebarea permanenta "de ce" si accepta un nou nivel al ignorantei personale prin urmatoarea declaratie (nu folosi cuvinte ca "bine" sau "rau" pentru ca la nivelul nostru, "binele" si "raul" sunt uneori atat de amestecate incat nu ne-ar ajunge o viata sa le separam)
"Nu stiu *de ce* toate s-au intamplat asa (de greu, de dificil, de dureros), insa imi doresc sa fie altfel (mai simplu, mai usor, mai natural) si renunt la dorinta obsesiva de a intelege si la dorinta obsesiva de a controla viata mea si a celorlalti din jur. Imi deschid mintea catre simturile corpului si catre vocea Domnului pentru a primi iubire neconditionata, ajutor prompt, intelegere potrivita cu nivelul meu de evolutie si forta de actiune in prezent. Ma pastrez in armonie cu mine si cu Domnul. Accept cu naturalete ghidajul spiritual al Domnului si nu caut sa il inteleg cu mintea, ci mai degraba sa-l urmez cu inima si fapta."
Practicand exercitiul acesta, ne oferim sansa renuntarii la o mare parte din balastul mental ce ne tinuieste in taramurile cetoase ale suferintelor karmice. Apoi, vom simti tot mai mult Ascensiunea spirituala in viata de zi cu zi, iar dimensiunile interioare ale lumilor spirituale isi vor redeschide portile inchise de milenii ...
Voi ce ati alege: mintea (vocea ego-ului construit din perceptii si convingeri limitative si eronate) sau inima (vocea eterna a Divinului din noi) ?
Voi ce v-ati dori sa se intample in 2012, daca ar fi sa va puteti alege realitatea in care doriti sa continuati sa traiti: realitatea limitarilor si fricilor nenumarate sau realitatea iubirii ca stare naturala permanenta a oamenilor?
7 minute pentru trezirea noastra (cu subtitrare in romana).
Sa renasti cat mai curand
prin frumosii tai nebuni romani ,
Ce inca iti mai simt sufletul cantand...
Printre ramurile uscate
de paduri batrane, defrisate
Printre oamenii grabiti
sa-si mai vanda pe'un banut
Timpul lor pretios de viata,
Printre slutii si uratii
cocalari si pitipoance,
mitocani si parveniti
ce'n masini mult prea luxoase
isi poarta tantosi cu inconstienta crasa
permanenta corigenta la omenie si decenta;
Printre boiernasii noii ordini,
de curand intitulata: capitalism si economie de piata,
ce pastreaza drept virtute singulara
cine da'n agoniseala
mai devreme si mai mult;
Printre disperatii saraciti
medici, profesori, batrani,
haituiti, umiliti, nefericiti
striviti de permanenta si incompetenta guvernare
ce mereu ii uita in vreun procent de reducere bugetara...
Asta iti doresc:
Scutura-te de nedemnele uscaturi
ce vremelnic ii conduc pe copiii tai
Ofera-le celor ce inca iti simt muzica din doine
un crampei sincer si adevarat de ideal -
O speranta noua sustinuta de viziune si coerenta.
Un motiv de implinire: "Hai sa dam mana cu mana"
Sa facem asa incat chiar sa traim mai bine!
Nu din vorbe si minciuni, ci din fapte, oameni buni.
Sa-ncetam sa dam cu sapa tot la groapa celuilalt,
sa mai si hranim cea capra a vecinului gospodar!
Sa ne indreptam in fata capul ce cu teama in spate mai zaboveste
Si sa inaltam o noua Minte catre Cer, si o noua Inima mai larga!
Acum 2 zile, in Senatul Romaniei s-a respins cu o majoritate confortabila inca o incercare aberanta de a afecta Pilonul II - sistemul de pensii private obligatorii. Ce mi se pare aberant si ingrijorator, este insistenta cu care anumite grupuri de interese incearca demolarea acestui sistem aflat inca in faza incipienta de dezvoltare. De la inceputul anului au fost depuse nu mai putin de 4 (!) asemenea initiative legislative negative impotriva Pilonului II. Dintre ultimele argumente prezentate au fost:
desfiintarea acestui sistem "ar face ca problema neplatii pensiilor in sistemul public sa nu se mai puna"
Intrebari deschise:
--> Pentru cat timp ar rezolva aceasta problema?
--> Ce alternative raman dupa ce si aceasta bula de oxigen pentru sistemul public de pensii se va fi terminat? Banii cui mai pot fi deturnati? Poate a romanilor care muncesc in strainatate? Daca i-am impozita dublu de exemplu, macar 10 ani, nu-i asa ca am mai salva putin bugetul de pensii?...
actiunea Ungariei de a incerca sa-si distruga Pilonul II...
Citesc si nu-mi vine sa cred ce citesc. Adica, foamea de bani din prezent este atat de mare, panica de a face rost de bani acum este atat de mare, incat se justifica orice masuri legislative ce se inscriu pe coordonatele:
-> dupa noi, potopul
-> sa avem bani sa traim si azi, mai vedem la anul ce vom face.
Nu conteaza efectele pe termen mediu-lung usor de anticipat:
saracirea previzionata si GARANTATA a tuturor celor ce spera la o pensie decenta de la Stat, in viitorii 30-40 de ani
eliminarea viitoarei categorii de pensionari (s-o numim "fericiti") care ar putea compensa pensia ridicola de la Stat cu o pensie privata rezonabila, economisita ca rezultat al eforturilor proprii ale acestor oameni prevazatori de-a lungul anilor de activitate.
Lipsa de viziune asupra schimbarilor demografice dramatice din viitorul nu prea indepartat, lipsa de responsabilitate fata de toate generatiile viitoare (copiii si adultii de azi -> viitorii pensionari de maine) mi se pare pur si simplu incalificabila. Ce institutie de stat in aceasta democratie romaneasca atat de originala are nivelul de competenta pentru a desfiinta din punct de vedere politic asemenea indivizi si grupuri de interese a caror actiuni iresponsabile si rau voitoare pot provoca cutremure sociale in anii care vor veni? Probabil ca nu se va inventa in curand o asemenea institutie. Mai repede se va ajunge sa colonizam alte planete unde peste ceva secole vom putea reinventa un nou sistem socio-economic. Si evident, ramane la indemana solutia luarii lumii in cap. Ne luam cati mai suntem in stare si plecam undeva unde presupunem ca deciziile politice sunt luate de oameni mai responsabili.
Pana atunci, nevoile de baza ne subjuga libertatea de a alege la suficient de multi dintre noi incat sa sustina actualul sistem social plin de malformatii, cangrene si hominizi ratati evolutiv. Poate intr-o masura mai mare decat la alte neamuri, a doua natura a romanilor este supravietuirea cu orice pret. Iata, traim zilnic platind acest tribut de credinta inconstienta si colectiva!
